Anularea sporului de stres a reaprins mai vechiul conflict dintre magistraţi şi Guvern. Primii se folosesc de puterea pe care o au pentru a-şi recupera bani din cine mai ştie care drepturi avute cândva şi anulate. Partea adversă se foloseşte de asemenea de puterea pe care o are, tăind dintr-un condei pe ordonanţa de urgenţă ceea ce s-a câştigat în instanţă.

Din afară, lupta surdă care se dă între două din cele trei puteri ale statului pare fără nici o noimă. Executivul - în continuare incoerent în multe din deciziile şi acţiunile sale, cu toate eforturile făcute de câţiva miniştri de a le explica - i-a tratat pe judecători la fel ca pe ceilalţi bugetari.

Ca de obicei, greşeala guvernanţilor, în speţă a ministrului Muncii şi a celui de la Justiţie, pare a fi lipsa dialogului sau, dacă acesta a existat totuşi, intenţia de a ajunge la un compromis a fost minimă. Aşa, oamenii de rând au fost nevoiţi să piardă şi mai multe ore pe holurile şi-aşa neprimitoare ale instanţelor, pe fondul grevei temporare a magistraţilor.

Greşeala "greviştilor" este că, în dispreţ faţă de muritorii de rând, şi-au promovat acţiunile de revendicare într-un regim de urgenţă inaccesibil cetăţeanului obişnuit, evident câştigându-le pe toate. În comparaţie, sindicatele din învăţământ au avut nevoie de luni întregi pentru a obţine hotărâri prin care să recupereze câteva sute de lei - banii navetiştilor neplătiţi de administraţiile locale. Colac peste pupăză, dezorganizarea ce cauzează mersul împleticit al dreptăţii prin instanţe este acuzată acum şi de asociaţiile profesionale judecătoreşti.

Şi profesorii s-au trezit că li s-au micşorat coeficienţii din grila unică a salarizării în sistemul bugetar chiar după ce sindicatele lor negociaseră deja pe acest subiect cu reprezentanţii Guvernului. Consecinţa imediată a fost că mulţi dintre ei au renunţat să participe la Baca