O familie de şomeri din judeţul Dolj povesteşte că alimentele de bază sunt cartofii şi orezul, în timp ce preparatele din carne reprezintă un lux. Suma pe care o alocă hranei nu depăşeşte 180 de lei pe lună.
Bugetul lunar al familiei lui Nicolae Bălaşa (54 de ani), din localitatea doljeană Coşoveni, este de 300 de lei, bani care provin din pensia pe caz de boală a soţiei sale. Din această sumă se hrănesc trei guri: părinţii şi băiatul acestora, la rândul său şomer.
Întâi şofer, apoi şomer
Nicolae Bălaşa a lucrat o viaţă întreagă ca şofer la mai multe firme şi chiar la Regia Autonomă de Transport în Comun, unde câştiga destul de bine. Într-o zi a fost anunţat că urma să fie concediat. "Nu a mai mers treaba. Mi s-a zis că nu se mai poate. Nu am mai comentat. Am sperat că o să mă angajez în altă parte, chiar fără carte de muncă. Nu s-a întâmplat asta", a mărturisit olteanul. Nici fiul său, Aurel Bălaşa (25 de ani), nu şi-a găsit serviciu. "Copilul a suferit un accident, imediat după 2000. A fost lovit de o maşină pe trecerea de pietoni. Era cât pe ce să moară. A scăpat cu zile, dar a rămas cu sechele. Slavă Domnului că nu a fost strivit. Acum nu mai poate munci", mărturiseşte bărbatul.
Citeşte şi: Galaţi: Şomajul tehnic îi scoate pe sindicalişti în stradă, iar pe muncitori îi bagă în greva foamei
"Niciodată n-am răbdat"
Soţia sa primeşte o pensie pe caz de boală, nu mai mare de 300 de lei. Este singurul venit al familiei Bălaşa. Cu aceşti bani îşi asigură medicamentele şi mâncarea. Se descurcă. "Nu ne plângem, pentru că niciodată n-am răbdat. Cu alimentele cheltuim cam 180 de lei pe lună, iar de restul luăm pastile şi ne asigurăm cu lemne, butelie şi ce mai e necesar prin casă. Însă reuşim să ne chivernisim şi să ne facem provizii pentru o lună întreagă. Cumpărăm câţiva saci de cartofi, că sunt saţioşi. Ne ajung cam