Elena Lazăr

Relaţiile româno-cipriote. Mică enciclopedie

Editura Omonia

Cel mai recent titlu al Editurii Omonia oferă, cu "armele" enciclopedisticii, o reconstituire, din Antichitate până în imediata actualitate a anului 2010, a momentelor şi etapelor în care destine colective sau individuale din spaţiile cipriot şi românesc s-au întâlnit, au colaborat sau au convieţuit în sfera politică, social-economică sau spirituală.

Iar aceste confluenţe au fost mai numeroase şi mai substanţiale decât s-ar crede, şi se mai crede încă, la o primă şi grăbită abordare. Până astăzi, când cele două state se regăsesc în cadrul organismului comun căruia ambele îi aparţin - Uniunea Europeană. Elenismul dezvoltat pe teritoriul României de două milenii şi jumătate constituie unul dintre cele mai bogate şi interesante capitole din istoria diasporei greceşti. La rândul său, elenismul cipriot este legat, în zbuciumata sa evoluţie istorică, prin numeroase fire de spaţiul românesc.

Prima parte a volumului urmăreşte, în ordine cronologică, firul interferenţelor dintre cele două spaţii, mereu în contextul mai larg, regional şi european.

Un al doilea segment al cărţii îl reprezintă dicţionarul biografic al cărturarilor ciprioţi care s-au perindat de-a lungul veacurilor pe meleagurile româneşti, înscriind pagini strălucite în istoria spaţiului unde au trăit şi s-au afirmat. Luca din Cipru, mitropolit al Ungrovlahiei, diplomat al domnului Ţării Româneşti Mihai Viteazul şi creator al unei vestite şcoli de caligrafie, Markos Porfyropoulos, director al Academiei Domneşti din Bucureşti la început de secol 18, diaconul Kyprianos, care, după 18 ani de viaţă la Iaşi, a ajuns arhiepiscop al Ciprului şi fondator de şcoală la Nicosia după model românesc, Epaminondas Frangoudis, profesor la Universitatea din Bucureşti sunt doar câteva dintre cele mai reprezentative num