- În ciuda protestelor (destul de anemice) ale unor ONG-uri şi alte organisme ecologice, s-a dat verde în Ro­mâ­­nia exploatării gazelor de şist. Peste câteva dintre cele mai frumoase staţiuni de pe malul mării - Cos­tineşti, Nep­tun, Vama Veche - se va abate dezastrul tu­ristic. Incredibil e faptul că semnatarii români ai pro­iec­tului nu ţin seama de faptul că Dobrogea nu are in­frastructură pentru implemen­tarea proiectului şi că gazul de şist va costa mult mai mult decât gazele natu­rale din România. Cum explicaţi?

- Problema gazelor de şist este din categoria celor în care se luptă militantismul extrem al ecologiştilor şi lă­co­mia inconştientă a guvernelor, ceea ce face foarte di­ficilă stabilirea adevărului. În Statele Unite, unde exploa­tarea gazelor de şist a luat avânt în ultimii ani, contro­ver­sa ştiinţifică a adus în prim plan minţi strălucite de la ma­rile universităţi americane şi tot nu s-a ajuns la un con­sens în privinţa efectelor extracţiei ga­zelor de şist asupra mediului. În final, Agenţia pentru protecţia mediului înconjurător (EPA) a conchis că eventualele efecte negative sunt remediabile. Personal, nu am încredere nici în guverne, nici în ecologişti. Guvernele, mai ales ale noastre, sunt lacome şi fără scrupule, dar şi ecologiştii sunt motivaţi ideologic şi de multe ori argumentele lor ştiinţifice au fost spulbe­rate, fie de oamenii de ştiinţă, fie de realitate. Ni­meni nu mai citeşte acum previziunile lor de acum 30 de ani, de pildă, dar, dacă ar face-o, ar vedea că marile dezastre anun­ţate atunci nu s-au produs. Pe de altă parte, îmi amin­tesc cum, pe la începutul anilor '90, Greenpeace a declanşat o cam­panie furibundă împotriva scufundării unei platforme petro­liere scoase din uz şi a forţat o solu­ţie care a făcut mult mai rău oceanului planetar decât cea preconizată ini­ţial de compania Shell. Ecologiştii au şi ei o agendă p