Manualul bunului roman O fi acesta paradisul? Nu stiu. Dar este o tara in care mi-ar placea sa traiesc. In fond despre aceasta vorbim. As vrea sa continui discutia cu privire la problema migratiei romanilor in strainatate, indeobste in Europa de Sud, Italia si Franta. De ce pleaca ei din tara? Fireste ca n-am o explicatie completa pentru aceasta. Observ in continuare ca nimeni nu pare dispus sa discute asupra sa, ca si cum fiecare dintre noi considera aceasta un dat natural, ca ploaia sau ca inghetul. Exista desigur o doza de inevitabil in acest fenomen: pe o piata globalizata, piata muncii din Romania este concurata de cele in care veniturile sint istoric mai mari si care-i va atrage mereu pe cei mai buni.

Probabil exista tot atitea motive citi indivizi care pleaca. Curiozitatea. Aventura. Fuga de saracie. Moda. Iluzia unei imbogatiri rapide. In general, probabil, emigrata apare romanului obisnuit drept o maniera accesibila de a-si depasi conditia sociala. Acestea nu explica totul, mai ales cind vedem ca nu se mai intorc. Sau cind cei care se intorc au o relatie tensionata cu patria lor. Odata reveniti in tara ii vedem ca se pling de coruptie, de viata scumpa dar mai ales de lipsa de civilizatie si de rautatea fostilor compatrioti: traiesc un fel de cultural misunderstanding. Alaturi de acestea sau mai bine spus in continuarea acestora, din relatarile din presa si discutiile personale, am identificat doua mari motive ale exodului romanilor, ambele indicind o proasta relatie cu statul: 1. Justitia; 2. Birocratia si neincrederea in institutiile publice. In primul caz se refera la justitia ca institutie, dar si ca orizont moral al societatii, chiar de ordinea legala, in general. Justitia este fie ineficienta, fie corupta, fie strimba. Nu produce justitie in sens propriu si nu educa societatea in spiritul increderii in ordinea legala. Evident ca nu putem decit sa