Al 45-lea volum ce poartă semnătura dlui C. D. Zeletin – pseudonimul literar al profesorului Constantin Dimoftache –, intitulat „Rămânerea trecerii“ este prezentat de dna Smaranda Bratu Elian, în cadrul rubricii Cartea confraţilor.

Târgul Internaţional de Carte „Gaudeamus“ ne-a dăruit anul acesta sărbătoarea lansării unei noi cărţi scrise de C. D. Zeletin. Apărut la Editura Spandugino, cu un titlu cât se poate de potrivit – cum sper să lămuresc în cele ce urmează – RĂMĂNEREA TRECERII, volumul este cel de al 45-lea pe care profesorul, medicul, biofizicianul, autorul de opere ştiinţifice Constantin Dimoftache îl publică sub pseudonimul C. D. Zeletin, adică în ipostaza sa de scriitor. În cazul său, această din urmă expresie are o întindere neobişnuită, deoarece ea îmbracă activitatea unui creator de poezie, de proză şi de eseu, a unui istoriograf şi memorialist, dar şi a unui formidabil traducător din marea literatură italiană şi franceză. În pofida producţiei sale ştiinţifice şi literare copleşitoare şi a palmaresului pe măsură (premii şi recunoaşteri naţionale şi internaţionale), C. D. Zeletin continuă să fie o prezenţă discretă, ţinându-se departe de zarva mediatică a culturii sau pseudoculturii româneşti actuale. Cred că, pe lângă altele, ultimul său volum dezvăluie şi pricina acestei discreţii. Dintre cele 45 de volume ale lui C. D. Zeletin, unele s-au alcătuit în perioade nespus de lungi de acumulări şi cizelări, precum catedralele medievale, şi ni se înfăţişează cu măreţia acestora: aşa sunt marea operă documentară dedicată principesei pianiste Elena Bibescu, dar şi monumentala traducere a întregii poezii a lui Michelangelo Buonarroti. Altele, dimpotrivă, par să se fi înfiripat într-o doară, din meditaţii răzleţe, din risipituri de reverii, de amintiri, care la un moment dat cer să se adune şi să se facă auzite. Volumul de care vorbesc face par