În Europa, criza financiară nu a afectat doar bănci şi guverne, ci şi un întreg concept european despre oportuntăţi pe piaţa muncii, în special pentru tinerele generaţii de pe continent. S-au investit sute de miliarde de euro pentru salvarea băncilor de la faliment, dar mai nimic pentru programele destinate accesului tinerilor pe piaţa muncii.
De când a izbucnit criza financiară în Grecia, în 2009, Uniunea Europeană a cheltuit peste 700 de miliarde a euro pentru mecanisme complexe de salvare de la faliment a sectorului bancar european şi a ţărilor din zona euro aflate în dificultate. Pachetele de măsuri de salvare au avut şi o parte întunecată, aceea a măsurilor de austeritate impuse de cei care ofereau împrumuturile. Iar austeritatea nu a însemnat numai tăieri bugetare, ci şi concedieri masive, pentru ca bugetele ţărilor respective să le ofere garanţii cât mai viabile împrumutătorilor lor.
Impactul social al crizei a fost însă devastator şi nimeni pare să nu fi acordat importanţa cuvenită acestui aspect. Astfel, de când Europa şi mai ales zona euro au resimţit criza, peste 26 de milioane de oameni din UE şi-au pierdut locurile de muncă, iar cel mai grav fenomen este că unul din doi tineri europeni este şomer în ţări ca Grecia, Spania, Italia sau Portugalia, potrivit celor mai recente statistici pe această temă.
Europa stă să explodeze
Nivelul crescut al şomajului a dus la ample proteste în ţările europene afectate de criză, cu preponderenţă în cele din sudul continentului, soldate adesea cu violenţe de stradă, chiar extreme, cum a fost cazul în Grecia şi Bulgaria. de pildă. Austeritatea cu toate efectele ei a ridicat şi nivelul criminalităţii şi a răscolit sentimentele xenofobe, atacurile împotriva imigranţilor fiind din ce în ce mai frecvente în ţările cu şomaj ridicat. Toate acestea au slăbit guvernele unor ţări, care au