Sandra îşi va susţine lucrarea de licenţă în februarie cu tema recuperarea tendonului ahilian după ruptură totală, exact accidentarea care a ţinut-o un an departe de sport
La cumpăna dintre ani, Sandra Izbaşa (22 ani) se află în cea mai mare cumpănă a vieţii ei de până acum: să continue cu sportul de performanţă, să-şi traseze noi repere de aur sau să spună stop şi să se reorienteze spre altceva. O hotărâre grea pe care dubla campioană olimpică o cântăreşte de aproape patru luni şi pe care a amânat-o prin faptul că se antrenează în continuare pentru spectacolele demonstrative la care a fost invitată pentru începutul lui 2013. După un Crăciun petrecut acasă, în familie, studenta la UNEFS, la kinetoterapie, a acceptat provocarea ProSport de a vorbi, pe final de an, despre subiectele tabu din viaţa ei, cum ar fi relaţia cu Andrei Bitang, acuzele ce li se aduc sportivilor care se retrag timpuriu din activitate pentru a primi renta viageră şi momentul care a întristat-o cel mai mult la Londra.
RENTA VIAGERĂ: „Din renta viageră nu poţi să-ţi asiguri o viaţă cum ţi-ai dori, e un salariu pe care îl iei ca orice om, dar nu-ţi asigură viitorul. Nu te poţi baza pe ideea că vei primi renta pentru că nu ştii ce îţi poate aduce viitorul. Peste o lună sau un an, sau doi, renta poate fi tăiată. Eu una nu mă văd trăind din ea, mi-am scos din cap acest lucru, îmi doresc să muncesc, nu pot sta să aştept. Vine, nu vine!? Renta într-un fel te ajută să porneşti la drum în viaţă, dar cam atât”.
REPROŞURILE CELOR CARE SPUN CĂ SPORTIVII SE RETRAG PREA DEVREME PENTRU A LUA RENTA: „Sincer, eu muncesc de la patru ani. A fost întâi plăcerea de a face gimnastică, nu m-am gândit că pot ajunge aşa sus, mi-am dorit să ajung să obţin performanţe şi nu m-am gândit o clipă că din tot ce fac voi obţine bani. Dacă e corect sau nu să luăm rentă, nu ştiu ce să zic, dar ştiu că la 12
