Într-un clasament al lucrărilor publicate în reviste cotate internaţional, din ultimele trei decenii, academicianul Emil Burzo ocupă locul 5 în rândul cercetătorilor români şi primul loc în rândul cercetătorilor clujeni.

I-a plăcut matematica şi fizica încă din liceu. Era singurul din Liceul Bariţiu care avea dreptul ca atunci când lipsea profesorul, să ţină ora şi chiar să noteze colegii. A fost coleg cu cel care avea să devină procurorul Tit Liviu Domşa şi cu compozitorul Cornel Ţăranu. I-a cunoscut pe Lucian Blaga, pe Iuliu Haţeganu, pe cardinalul Iuliu Hossu, iar Ioan Moina i-a fost profesor de sport. Se mândreşte cu faptul că numele familiei sale are o vechime de câteva secole.

A tras la şaibă

Problemele au început când a terminat liceul. A fost nevoit să lucreze un an în fabrică, într-o muncă necalificată, întrucât tatăl său era deţinut politic, fiindcă fusese membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Ca să-şi poată urma chemarea, şi-a falsificat actele tatălui şi a dat admitere la Politehnica din Timişoara. A revenit la Cluj, după doi ani, unde a terminat Universitatea şi Politehnica. Nu a putut rămâne de la început cadru didactic în universitate, din aceleaşi motive legate de sănătatea politică a familiei.

Recunoscut acasă cu întârziere

Deşi cu diplomă de inginer, a lucrat o perioadă ca maistru la Carbochim. S-a transferat în atelierele didactice ale universităţii unde a început să-şi urmeze visul şi să facă cercetare. În paralel ţinea cursuri de hidraulică şi mecanica fluidelor, fiind plătit cu ora. În 1969, s-a transferat la Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti, de unde a revenit doar după Revoluţie, cu drepturi depline la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB). În străinătate era frecvent solicitat, atât înainte cât şi după 1989.

Are 3.500 de citări în articole de specialitate

În p