La limita dintre modern şi tradiţional, tăiatul porcilor se face după obiceiurile din bătrâni în Prahova. Oricât de grea ar fi criza, şi în cele mai sărace gospodării de la ţară se găseşte un grăsun numai bun de sacrificat în preajma Crăciunului, iar oamenii dau zor cu ultimele pregătiri.

Chiar dacă Ignatul este pe 20 decembrie, tăierea porcilor începe mult mai devreme. Ţăranii nu mai dau fuga la veterinar să se programeze la asomare, pentru că au înţeles că normele privind sacrificarea se aplică doar celor care intenţionează să vândă carnea, tăiatul tradiţional fiind permis în toate cazurile în care oamenii taie şi mănâncă porcul împreună cu familia. La primele ore ale dimineţii de sacrificiu, pe bătătură se ascut cele mai mari cuţite, iar o oală cu ţuică este pusă la fiert pentru bărbaţii care vor pregăti porcul. În fiecare sat există câţiva „specialişti", de obicei bărbaţi zdraveni care nu au milă de animal, pentru că, altfel, potrivit superstiţiilor, porcul va muri greu, iar carnea nu va mai avea un gust bun. „Poate europenilor li se pare o barbarie să înjunghii porcul, dar nu ştiu de ce ar fi mai milos să-l împuşti sau să-l curentezi. Românii procedează aşa de sute de ani, sunt convins că aşa făceau şi europenii, doar nu asomau animalul când făceau ospeţe care durau zile întregi", ne-a spus Gheorghiţă Dinu, un specialist în teoria şi practica tăierii porcului, din satul prahovean Ciorani. Bucate tradiţionale În funcţie de cât este fiecare de emancipat, porcul este apoi pârlit cu paie sau cu un arzător conectat la o butelie, este curăţat temeinic cu un cuţit şi spălat cu apă fierbinte. Abia de acum pot interveni şi femeile care încep transformarea cărnii tranşate, în bucate tradiţionale. Grăsimea pentru untură este separată, bucăţile de slănină împănată sunt trecute prin sfoară şi pregătite pentru afumat, carnea de friptură şi cea de cârnaţi sunt amestec