Nu e o poveste despre speranţă împlinită printr-un miracol medical. Nu e nici o poveste despre resemnare. E o poveste, pur şi simplu, despre viaţă adevărată. Viaţa Andreei Chelaru, gimnasta care în 1999 a căzut în cap la o aterizare după o săritură Tsukahara. Şi a rămas paralizată. În 2008 a mers în China, pentru o operaţie salvatoare cu celule stem. La doi ani distanţă, iluziile de a-şi mişca degetele i s-au risipit, dar a rămas voinţa de a trăi decent şi cu zîmbetul pe buze. Aceasta e povestea ei spusă de Roxana Fleşeru şi Andrei Nourescu.
Andreea Chelaru are 25 de ani şi 11 de cînd trăieşte într-un scaun cu rotile. Fosta gimnastă nu urăşte însă sportul care i-a adus necazul
Viaţa merge înainte pentru Andreea, care citeşte, se uită la filme, ştie engleza şi franceza şi adoră fotografia
Rareş aleargă pe o uliţă din Zărneşti. Aleargă cît poate de repede. Vrea să-l întreacă pe partenerul său de joacă, Radu. Doi pici haioşi, îmbrăcaţi colorat, cu multă energie de risipit.
Dar aceasta nu este povestea lui Rareş şi a lui Radu. Este povestea fetei care îi priveşte din căruciorul cu rotile, cea care-i supreveghează atent. Ea este Andreea Chelaru. Au trecut 11 ani, patru operaţii şi trei Olimpiade văzute la televizor de cînd ateriza direct pe spate pe salteaua de la sărituri. Avea 14 ani şi o mulţime de visuri. Îşi aduce aminte perfect acea zi. "11 ani sînt mulţi. A fost greu, dar în viaţă trebuie să treci peste toate", adaugă însă Andreea, cu o înţelepciune care eclipsează impulsul de a compătimi.
Francheţe franceză
Avea 14 ani cînd i s-a pus diagnosticul de traumatism medular la vertebrele C5-C6. "La început nici nu mi-am dat seama ce s-a întîmplat. Eram mică şi credeam că o să mă fac bine", explică fata. Abia în 2002, i s-a spus în faţă, în Franţa, că n-o să mai poate merge niciodată. "Acolo oamenii îţi spun to
