Second hand
Cu fiecare zi ce trece, sunt tot mai convins ca spectacolul politic la care ne-am оnghesuit sa cumparam la capatul toamnei trecute bilete cu speranta ca vom asista la marea premiera a actualei stagiuni nu e altceva decat reluarea cu usoare modificari a unei montari mai vechi. Despre care mi-aduc aminte ca a fost un rasunator esec. E adevarat ca s-a mai umblat putin la text, eliminandu-se unele replici de neplacuta amintire si introducandu-se altele noi, ca s-au operat oarece schimbari si оn distributie, ca, nu оn ultimul rand, s-au revopsit decorurile si s-au carpit costumele tinute ani buni la naftalina. Dar eforturile de primenire n-au cum sterge pregnanta impresie de dejа vu.
Reprezentatia de acum doi lustri cazuse dintr-un motiv cat se poate de simplu: lipsa de profesionalism. A autorului piesei, a regizorului, a actorilor. Rareori s-a оntamplat sa vedem pe o scena de asemenea dimensiuni si cu asemenea pretentii o mai penibila demonstratie de amatorism. Pana si ageamiilor оntr-ale reprezentatiei politice le sarise оn ochi desavarsita nepricepere a autorului, incapabil sa оnchege un dialog, necum sa duca actiunea de la cap la coada, absenta oricarei viziuni regizorale si, mai ales, stinghereala interpretilor, ajunsi parca pe scena prin capriciul hazardului. Se vedea ca nu avusese cine sa-i pregateasca, sa-i оnvete cum sa se miste, cand sa deschida gura si ce sa spuna. Asa ca fiecare se purta cum оl taia capul, retragandu-se оn culise tocmai cand s-ar fi cuvenit sa dea replica si revenind exact atunci cand ar fi trebuit sa lipseasca. Iar replicile, doamne, improvizate mai ceva ca оn Commedia dell’Arte, reuseau performanta de a nu se lega cu nici un chip, atingand o incoerenta pe langa care pana si absurdul are toate motivele sa se pretinda liberul concurent al logicii. Ca sa nu mai spun ca, nitam-nisam, oamenii de
