Extrem de spectaculos şi de pilduitor destinul românului Florentin Smarandache! Agenţiile de presă ne aduc vestea că olteanul născut în 1954 la Bălceşti a primit recent Premiul statului New Mexico şi Premiul statului Arizona la categoria Ştiinţe şi Matematică. Anul trecut a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură (nu de către români, iar presa noastră nici n-a menţionat), a fost distins cu Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române, a devenit doctor Honoris Causa al Universităţii din Beijing, a primit Medalia de aur a Universităţii Galilei din Anglia şi Medalia de aur a Universităţii din Pecs, Ungaria.
Acum este profesor universitar şef de catedră la Universitatea americană Gallup, autor, coautor sau editor al 180 de cărţi publicate în întreaga lume, nu numai de matematică, ci şi de poezie, proză, teatru. Încă din 1972, când era elev (!) la Rm. Vâlcea, a emis ipoteza că nu există o barieră a luminii în univers, astfel contrazicându-l pe... Einstein! Ipoteza avea să fie confirmată în 2011, când, la CERN, s-a demonstrat că anumiţi neutroni pot circula cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Smarandache a propus şi o Teorie Absolută a Relativităţii, care, din nou contrazicându-l pe Einstein, elimină postulatul dilatării timpului sau contractării spaţiului. În fizică, a introdus noţiunea de „nonmaterie”, formată din combinaţii între materie şi antimaterie.
În literatură, este considerat fondatorul curentului de avangardă botezat „Paradoxism”, ce utilizează în voit exces antitezele, contradicţiile, oximoronii, paradoxul. A scris o dramă în care nu există nici un dialog (!), în piesele sale situaţiile sunt permutabile, astfel generându-se o infinitate de trame. În momentul de faţă, Smarandache este unul dintre cele mai interesante personaje ale lumii ştiinţifice şi literare contemporane.
Ştiţi de unde a plecat? De mult, când încă nu era „un