BCR a fost cel mai costisitor pariu al austriecilor de la Erste pe creşterea din Europa Centrală şi de Est, aceştia acceptând să plătească 3,7 miliarde de euro pentru a obţine controlul celei mai mari bănci româneşti.
Privatizarea băncii – catalogată de analişti drept „o poveste de succes“ – a fost practic una dintre cele mai valoroase afaceri făcute de statul român.
Austriecii, care şi-au arătat prin această achiziţie încrederea în potenţialul de dezvoltare al pieţei locale, au câştigat o luptă foarte strânsă, care a durat aproape o jumătate de an, în finala căreia au ajuns Erste şi portughezii de la Millennium BCP. Millennium a intrat ulterior pe piaţă printr-o bancă dezvoltată de la zero, pe care încearcă însă să o vândă acum.
Erste, în schimb, continuă să-şi reafirme încrederea în potenţialul pieţei locale, chiar dacă BCR a avut probleme în anii de criză cu creditele neperformante, iar anul trecut a ajuns să raporteze o pierdere record de 1,2 miliarde de lei. Banca trece printr-un proces dur de restructurare, pentru implementarea căruia Erste l-a recrutat de la grupul italian Intesa pe bancherul ceh Tomas Spurny.
BCR a fost evaluată în momentul privatizării la 6 miliarde de euro, având în vedere preţul plătit de austrieci. Perspectiva creşterilor viitoare ale pieţei bancare a triplat practic în 2005 valoarea de piaţă a BCR faţă de evaluările din 2003, când o altă tentativă de privatizare a eşuat din lipsă de investitori interesaţi. Dezvoltarea pieţei a fost amânată însă de actuala criză financiară după ce primii doi ani care au urmat privatizării păreau să confirme aşteptările austriecilor.
Statul român a vândut atunci 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile băncii după ce în 2011 a