În şcoli, la Căminele culturale din sate, la Casa Armatei şi la Palatele copiilor din oraşe, la fiecare 15 ianuarie se organiza cu mare tam-tam aniversarea zilei "poetului nepereche" sau a "Luceafărului poeziei româneşti", cum era supranumit cu fiecare ocazie festivă.
În 1989, ziua poetului nu a fost organizată cu fast public. Programul tv nu a inclus recitaluri masive din opera eminesciană care erau rezervate pentru a doua parte a anului. În acel an, publicul a umplut sălile pentru un adevărat maraton liric susţinut de actori precum Valeria Seciu, Ion Caramitru, Gheorghe Cozorici, Ovidiu Iuliu Moldovan şi Silviu Stănculescu.
Ca o iniţativă personală a realizatorilor a fost iniţiat însă spectacolul "Eminescu… după Eminescu" la 12 ianuarie, de Ion Caramitru şi Dan Grigore. "Spectacolul a început la Botoşani şi a mers apoi prin toată ţara", îşi aminteşte actorul. "Spectacolul conţinea, printre altele, fragmente din manuscrise eminesciene negândite a fi spuse vreodată pe scenă, texte care ţin de o filozofie onirică şi abstractă în plin realism socialist. La finalul spectacolului, am scris pe o tablă de şcoală, cu apă, «Ajutor», transpunând astfel momentul tragic în care Eminescu a fost luat dintr-o baie publică întunecată spre a fi dus şi internat la un spital de boli nervoase."
Revistele de literatură şi almanahurile cu apariţie la început de an conţineau însă câteva pagini în care abundau obişnuitele clişee de receptare şi limbajul de lemn. În almanahul Femeia, două pagini conţineau citate din criticii care girau în orice context poezia lui Eminescu şi câteva poeme reunite sub titlul: "Din lirica eminesciană". Textele din rubrica "Sentimentul Eminescu" nu făceau referiri la aniversarea din acel an.
Poetul şi opera sa au trecut prin importante "primeniri" şi "valorificări" în sensul ideologiei partid
