Te numeri, caz rar, printre femeile publice ale neamului pe care nu am putut-o niciodată digera. Uite, de colega ta fostă, Simona Pătruleasa sau de Andreea Mantea, m-am „îndrăgostit" fără nici un efort: fiinţe agreabile, deschise, care inspiră pana unui poet, dincolo de conotaţii vulgare...
Ai, aşa în dumneata, o aroganţă nativă de tip „cine mai e ca mine?". Care givrează orice sentiment sau intenţie. Nu eşti o femeie urâtă, dar asta nu-ţi ajută la nimic... Ai un suflet întunecat şi un caracter... pe măsura rimei. Şi, oricât ţi-ai pudra aceste tare, ele se văd. Se văd tare. Aşa, ca „accidentele" diafane printr-un desuu transparent. Sincer, vorbesc din memorie.
Căci, nu te-am mai privit la tv nici când apăreai, dar acum când eşti pe nicăieri. Ca carieră... Ca să vezi ce impresie ai lăsat memoriei mele afective. Apoi, sunt unele detalii legate de un ciudat, chiar iresponsabil, comportament familial.
Să fii certată cu mama ta, mai înţeleg. Să nu o vezi un timp, accept. Dar, să nu mai vrei să o vezi niciodată, nici măcar să participi la înmormântarea ei!? Asta presupune ori răutăţi intestine atroce şi ireperesibile, pe fond patologic, ori o ambiţie prostească. Auzi, să-ţi renegi mama! Să n-o ierţi nici în mormânt! Nu e un fapt ne-creştinesc, ci aproape ne-animalic... renegarea legăturii materne. Caz!
Dar, nu e treaba mea... Treaba de jurnalist este doar de a observa şi comenta o astfel de deviere din multiple puncte de vedere: morale, etice, creştineşti, musulmane, iudaice, hinduse, omeneşti... Cred că tu nici nu ştii ce povară de existenţă a conştiinţei - dacă o ai - duci. Ori, ţi-ai luat-o de bunăvoie rupând relaţia „ombilicală" cu mama ta - mama ta, Gabi! - şi chiar cu restul familiei, tatăl şi fratele.
Nu vezi că deja te ajung blestemele şi judecata divină? Cum s-au dus banii câştigaţi! Ce s-a ales din marea ta iubire matrimonială! Bă