Am incercat in cateva randuri sa-l starnesc la vorba pe Jeno Bartos; n-am reusit. Modest ca nimeni altul, nu considera ca are ceva anume de comunicat concitadinilor sai decat ceea ce "rosteste" prin pictura lui. Acum, Bartos vine in fata exigentului public iesean cu mai multe "clipe ale eternitatii", impresionand din nou prin extinsa arie ideatica si modernitatea picturii sale.
La 55 de ani impliniti acum cateva zile, Jeno Bartos s-a oprit la Iasi dupa absolvirea facultatii de arte din Capitala, neparasind acest oras, desi i s-au ivit numeroase prilejuri. Poate si efervescenta care domina aceste locuri pline de istorie si cultura l-a indemnat sa poposeasca aici. A fost si este exigent cu sine. Isi incearca penelul si culorile doar atunci cand considera ca are ceva de spus. Poate de aceea nu a deschis decat zece expozitii personale, dar participarile sale la manifestari de grup sau colective au fost numeroase.
Actuala expozitie de la Galeriile Cupola, intitulata "Clipele eternitatii", intruneste lucrari de pictura de o vizualizare extraordinara, intr-un fel o chintesenta a ceea ce talentul l-a determinat sa astearna pe panza. Ca sa preintampine o eventuala intrebare legata de obsedanta culoare neagra din fundalul lucrarilor sale, va raspund ca - in fine! - am reusit sa-l starnesc la vorba: "Prin acest fond negru nu am vrut sa se creada ca-i vorba decat despre necunoscutul care trebuie descifrat". Avem, intr-adevar, nevoie sa descoperim multe necunoscute, dar tablourile lui Jeno Bartos ne indeamna prin sugestiile date de arta sa inegalabila la meditatie...
Magda OLTEANU
Am incercat in cateva randuri sa-l starnesc la vorba pe Jeno Bartos; n-am reusit. Modest ca nimeni altul, nu considera ca are ceva anume de comunicat concitadinilor sai decat ceea ce "rosteste" prin pictura lui. Acum, Bartos vine in fata exigentului public iesean cu mai mul
