Nu s-a auzit o voce care sa ne spuna limpede, cu obligatoriile argumente peremptorii, cum devine cu cele doua obsesii (sau poate, mai exact, bovarisme!) mari, prin care ni s-au vinturat sperantele si optimismul: Unirea cu Romania si integrarea europeana. Pe cit realism se mai sprijina, cite sanse mai au? Un subiect inevitabil zilele astea: independenta Republicii Moldova. Simbata trecuta s-au implinit 20 de ani de la proclamare, prilej de poliloghii aferate (am ascultat vreo citeva: au un penibil comic involuntar), de hostropaturi si, bineinteles, betii crunte de la buget. Citeam mai ieri intr-o foaie locala cum ca administratia ar fi alocat in acest scop aproape o suta de mii. Pai, daca intr-un oras de provincie ca vai de el se da atit de larg cu banul, e de imaginat cit s-a prevazut la Chisinau, cit si-au taiat parlamentarii si cit si-a ingaduit Executivul, ca prim detinator de piine si cutit... Ca miscarile de trupe in Piata Marii Adunari Nationale (tehnica sovietica, cirpita si ajustata, intr-o parte, donatii natoiste, cam trecute si ele, in alta - o parada a hirburilor impozante, la care privesti cu un ochi din ce in ce mai abulic!), horele in care i-am vazut prinsi pe Lupu si Filat (era o emisiune la TVM) si altele alea s-au platit cu bani pesin, nu gluma. Si stati, ca mai vine „Limba noastra", vin hramurile, degraba va suna Revelionul!... E uimitor cu cita usurinta (sau, de fapt, inconstienta) afectam sume pentru chiolhanuri cu mot mai mult sau mai putin oficial, in timp ce atitea domenii (invatamintul, in primul rind) se devitalizeaza vazind cu ochii. De peste tot in aceasta perioada - ziare, televiziuni, net, ca sa nu mai spun de strazi sau de piete - razbate un soi nelinistitor de frenezie. Se toasteaza si se bea nu stiu cum cam prea febril, cu o voluptate din cale-afara de accentuata, discursurile sint parca mai sforaitoare ca oricind, pretiozitatile, inca