Care ar fi relatia dintre performance si fotografie?
Daca ar fi sa ne referim la performance-ul „clasic“, acesta se desfasura sub forma unei actiuni in fata unui public, fiind conditionat de timp. Inca din anii ’50, cind a inceput sa se manifeste in artele vizuale fenomenul performance, fotografia a constituit, alaturi de filmele video, mijlocul obisnuit de documentare a actului artistic. Cu timpul, fotografia a incercat sa combine functionalitatea sa cu evenimentul ca atare, devenind astfel o lucrare de arta autonoma. Dintr-o perspectiva personala, daca ar fi sa se conjuge fotografia si performance-ul intr-o unica expresie artistica, atunci s-ar putea vorbi despre emiterea de catre artist a unei propozitii vizuale, unde aspectul predicativ al modalitatii de exprimare arata actiunea, iar subiectul apare sub forma ideii, a conceptului respectivei lucrari.
Ce este foto-performance-ul?
Foto-performance-ul apare ca nou gen performativ in momentul in care tinem cont de faptul ca fotografia reda un performance ce se manifesta sub forma unei relatii private intre artist si aparatul de fotografiat. In aceasta situatie, spre deosebire de simpla documentare fotografica a unui performance, artistul apare in dubla ipostaza de fotograf si de actant in fotografie, jucind astfel rolul unui performer aflat atit in spatele, cit si in fata aparatului de fotografiat. Artistul intervine intr-o actiune care nu ar putea fi vazuta decit prin consemnare, la care se adauga faptul ca, dublind tehnica folosita, foto-performance-ul apare si ca tema conceptuala a lucrarii de arta. De pilda, imposibilitatea fizica de a aparea dedublat ori in tripla ipostaza in fata unui public si in timp real determina artistul sa apeleze la mijlocul de expresie al foto-performance-ului, punind astfel in circulatie, prin acest vehicul tehnic, si ideea de atemporalitat