Dl. Marko Bela este unul dintre politicienii români realişti şi echilibraţi. Dar mai ales consecvent. În a obţine ceea ce partidul pe care-l reprezintă şi conduce cu o autoritate încă nepusă sub semnul întrebării şi-a propus, mai ales de când a intrat la guvernare.

Asta s-a întâmplat după alegerile din 1996 şi de 12 ani UDMR este singurul partid care s-a aflat neîntrerupt la putere. Asta dovedeşte două lucruri: primul - că este o formaţiune solidă, de care trebuie să se ţină seama. Şi al doilea - că ideologia sa reuşeşte să se asocieze şi cu principiile dreptei, şi cu ale stângii. S-ar putea spune că partidul etnic maghiar este singurul care ocupă de drept centrul ideologic al politicii. Acest lucru face ca în interiorul său să se manifeste tendinţe de dreapta sau de stânga, care însă nu devin divergente. Statornicia UDMR se datorează mai ales unui electorat disciplinat şi conştiincios, care îşi exercită dreptul la vot cu o seriozitate care lipseşte tot mai acut compatrioţilor români.

Cu atât mai surprinzătoare a fost, în acest context, idea pe care a aruncat-o deunăzi pe piaţă preşedintele udemerist. Dânsul a afirmat răspicat că, în opinia sa, în Transilvania, limba maghiară ar trebui să devină obligatorie şi pentru „copilul românesc”, aşa cum româna e obligatorie pentru „copilul unguresc”.

Deşi sunt aproape sigur că intenţia d-lui Marko a fost una polemică, de campanie, nu m-aş grăbi să o resping, aşa cum au făcut-o majoritatea confraţilor. Sigur, situaţiile nu sunt echivalente: româna este limba oficială a ţării în care trăieşte „copilul unguresc” şi nu este nevoie ca acest lucru să fie obligatoriu ca să-ţi dai seama că necunoaşterea ei poate crea probleme deosebite celor în cauză, care se vor vedea lipsiţi de oportunităţile de viaţă pe care le condiţionează cunoaşterea limbii oficiale. Este, de altfel, o realitate că în multe colectivităţi izol