Intr-o ediţie de lux, pusă de Carol I la dispoziţia marilor muzee europene, catalogul colecţiei va populariza valorile artistice adunate de rege. Alături de originale, colecţia de pictură a lui Carol I cuprinde copii după mari maeştri. Ele sunt adunate in spiritul epocii pentru a imprima "un caracter fastuos reşedinţei regale" şi arată predilecţia regelui pentru subiecte cu caracter religios şi romantic. Sunt şi copii executate de tineri artişti români aflaţi la studii in Europa cu burse din caseta regală, cum sunt Ottilia Oteteleşanu sau Gheorghe Bălănescu. Copiile erau executate iniţial in forme reduse, apoi trimise regelui care făcea o selecţie in funcţie şi de locul stabilit pentru a fi expuse şi abia după aceea erau realizate pe pânză in ulei, reproducând in cele mai mici detalii originalul (până la pete sau degradări). Intre copii sunt şi reproducerile strămoşilor, preluate de la castelul din Sigmaringen (intre 1883-1886).
Pe lângă originale şi copii ale unor renumiţi pictori europeni, regele se inconjoară şi de imagini documentare din lumea valahă peste care domnea. Sunt acuarelişti care il insoţiseră pe Carol in vizitele sale prin ţară, intre care un loc aparte il deţin Amedeo Preziosi şi Carol Popp de Szatmari, amândoi aflaţi in slujba curţii princiare.
După modelul tatălui său regele crează la Peleş şi o colecţie de sticlărie artistică, cu piese germane, austriece, franceze, din cristal de Boemia sau englezesc de Webb, cu piese din manufacturile din Murano sau de Meissen. O colecţie preţioasă a suveranului era cea de arme, pentru el o colecţie de suflet. Reper i-au fost colecţiile din castelul de la Sigmaringen. Cele mai importante achiziţii de arme le face regele intre 1900-1910, adică in perioada in care arhitectul Karel Liman amenajează Marea sală de arme de la Peleş cu piese probabil provenind din colecţii particulare austriece, cum
