Munca de noapte – considerată un factor cancerigen

Somnul de scurtă durată, o trăsătură a personalităţilor geniale precum da Vinci, Bonaparte, Jefferson, Tesla, Edison sau Churchill

Prelungirea vieţii a fost un vis dintotdeauna al omenirii, dar cel puţin câteva dintre personalităţile pe care istoria le-a consemnat drept „geniale” şi-au propus un mod de atingere a acestui ideal contrar prescripţiilor medicilor.

Dacă aceştia din urmă recomandă mereu un somn îndestulător pentru a spori calitatea şi durata vieţii, există şi o altă părere. În loc de o prelungire ipotetică a vieţii, care adesea nu ar reprezenta decât o prelungire a bătrâneţii, de ce să nu lungim viaţa bucurându-ne de cât mai multe din cele 24 de ore ale fiecărei zile?

„Sinucidere curată”, ar cataloga majoritatea oamenilor de ştiinţă de astăzi o atare abordare. Aceasta mai ales după ce, la sfârşitul anului trecut, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a emis un raport în care munca în schimbul de noapte, respectiv dereglarea programului de somn ce o aduce, a fost considerată drept „un probabil factor cancerigen”. (Organizaţia avertiza şi că, în ultimul secol, durata somnului s-a redus cu 20 la sută).

În plus, somnul prea scurt sau lipsit de calitatea necesară unei odihne complete era deja inclus între cauzele obezităţii şi ale bolilor de inimă. Pentru un somn de calitate, un om trebuie să intre, treptat, în toate fazele sale până la cele 90-120 minute cele mai profunde, apoi să iasă cât mai gradat din acestea. Părerea cvasiunanimă a comunităţii ştiinţifice este că acest proces nu poate dura mai puţin de şase ore, deşi medicii recunosc că şi un somn de peste opt ore ar putea, la rândul lui, să dăuneze sănătăţii.

Comprimarea a două zile într-una

În schimb, oameni foarte activi ca Winston Churchill considerau că, dacă somnul este împărţit în două, oricine ar putea dormi mult