Constantin Popescu e tehnicianul care a cucerit trei titluri mondiale cu "naţionala" feminină a României. Ajuns la 80 de ani, antrenorul îşi scrie memoriile
"Scrisori către un tînăr antrenor" e autobiografia pe care tehnicianul Constantin Pilică Popescu vrea să o publice în 2009. E povestea de succes a celor 57 de ani de antrenorat în care Popescu a cîştigat trei titluri mondiale cu "naţionala" feminină a României şi tot atîtea cupe europene cu echipe de club din România.
Premiat de Maurer
Primele succese au apărut la handbalul în 11. În 1956 şi 1960, cu Constantin Pilică Popescu pe banca tehnică, "naţionala" României devenea campioană mondială. În 1962, la prima ediţie a unui Campionat Mondial de handbal în 7, echipa noastră a triumfat din nou. "Succesul de atunci nu a rămas fără urmări. Am fost trataţi ca nişte eroi naţionali", îşi aminteşte nea Pilică. "Prim-ministrul României, Ioan Gheorghe Maurer, ne-a invitat la Guvern. Am primit atunci un premiu în bani constînd în şapte salarii de profesor", adaugă Constantin Popescu. Ştie şi acum, fără să se chinuie prea tare, fetele pe care le-a pregătit. "Irina Nagy Climovschi era între buturi. Doamne, ce portar! După mine, e cea mai valoroasă handbalistă pe care a avut-o România, din toate timpurile! Mai erau Nadire Ibadula, Irene Ghunter, Carolina Cîrligeanu, Victoriţa Dumitrescu". Rosteşte numele tuturor campioanelor mondiale. Are lacrimi în colţul ochilor. "Unele dintre ele, din păcate, nu mai sînt", şopteşte tehnicianul.
El a propulsat Vîlcea
Cea mai galonată echipă feminină din România, Oltchim Rm. Vîlcea, a făcut primii paşi pe semicerc tot cu Pilică Popescu la timonă. "Am preluat echipa pe locul zece în liga a doua, salvînd-o cu greu de la retrogradare în 1981. În anul următor am promovat în Divizia A, după care a început urcuşul. Am terminat pe lo
