Viaţa în Suedia (ca în întreaga lume), a devenit periculoasă. Se simte aproape în fiecare clipă parcă o ameninţare planând în aer – oricînd poţi fi atacat, jignit, jefuit, cineva poate să bage cuţitul în tine şi apoi să fugă, scăpând mişeleşte. Standardul de viaţă, aparent ridicat, prezenţa copleşitoare a tehnicii, serviciul social funcţionând destul de bine, toate astea nu ajută la nimic, sau ajută prea puţin.
La ora actuală, data de 11 septembrie nu mai este numai ziua naţională a traumei USA, şi nici ziua tristă a poporului chilian (11 septembrie 1973) când s-a stins visul unei societăţi democratice prin instaurarea regimului dictatorial al lui Pinochet... Azi, Suedia a primit şi ea un 11 semptembrie întunecat, un septembrie al traumei şi al unui terorism ocult, amintind pe cel din 1986 (1 februarie) când Olof Palme a fost omorât în plină stradă, când se întorcea paşnic, cu soţia, de la cinema.
Acum, vechea traumă s-a repetat, adâncindu-se, în plină campanie electorală (având ca scop aderarea Suediei la uniunea monetară europeană) prin uciderea ministrului de Externe, Anna Lindh (46 de ani, mamă a doi copii, 9 şi 12 ani), într-un mod plin de brutalitate; atacată în cel mai mare magazin din Stockholm, NK, cu lovituri de cuţit în stomac, piept şi în braţ. Anna Lindh, despre care toate femeile din Suedia credeau că va deveni, în sfârşit, primul ministru femeie.
Ca mulţi alţi jurnalişti am întâlnit-o pe Anna Lindh la Press Center, admirând-o pentru marele ei curaj de a îndrăzni să spună, în momentele de criză politică ale lumii, ceea ce mulţi gândeau păstrând totuşi tăcerea. Tânăra Anna Lindh a intervenit des, ajutându-i chiar pe scriitorii emigranţi, aflaţi în grave conflicte cu ţările din care au emigrat, ca în cazul scriitorului kurd Mehmet Ozun.
Septembrie se întunecă din ce în ce mai mult când unii spu
