Ana Blandiana (68 de ani) şi Romulus Rusan (75 de ani) descriu teroarea în care au trăit în 1990, anul trecerii de la ceauşism la „capitalismul de cumetrie“.
„Iată de ce au vrut să te omoare minerii: vor să curăţe societatea românească de asemenea gunoaie." Aşa era prezentată poeta Ana Blandiana de presa din 1990. După două decenii, preferă să nu vorbească despre propaganda mediatică şi manipulările feseniste care au pervertit fenomenul „Piaţa Universităţii". Pentru că adevăratele repere ale Pieţei sunt, pentru Ana Blandiana şi soţul ei, Romulus Rusan, balconul, cântecele, intelectualii şi continuarea unei lupte începute în decembrie 1989.
Mai citiţi şi:
VIDEO Secretele Mineriadei / Cristi Paţurcă, trubadurul „golanilor“: „Ne-au lăsat 53 de zile, după care ne-au ucis“
Secretele Mineriadei / Sergiu Andon: „Brucan avea influenţă directă în ziar“
Reportaj: Drumul deznădejdii pleacă din minele Văii Jiului spre Capitală
Secretele Mineriadei / Cristi Paţurcă:„Cozma, de ce ne-ai bătut, mă?“
Piaţa Universităţii, „un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice", cum spune acum poeta, a fost pentru ea cel mai important simbol anticomunist. Chiar dacă s-a terminat sumbru, cu violenţă, diversiuni şi o mulţime de mineri furioşi, manifestul „golanilor" din cea dintâi primăvară a democraţiei româneşti va rămâne mereu în memoria soţilor Rusan.
„Adevărul": Care a fost primul contact cu „Piaţa"?
Ana Blandiana (A.B.): Eram la Târgul de Carte de la Geneva. În clipa în care pe toate televizoarele de la târg, pe posturile franceze, italiene, nu se transmiteau decât imagini de la Bucureşti, din Piaţa Universităţii, cu Victor Rebengiuc citind un „Apel al intelectualilor", cu mulţimi care nu puteau fi cuprinse în cadru scandând „Jos comunismul!", am înţeles că se petrece ceva e