Saptamâna trecuta, presedintele Basescu a avut doua interventii. Una telefonica si alta in direct (retransmisa si de doua posturi de televiziune). Impresiile lasate au fost contradictorii. Prima data a intervenit intr-un talk-show seara târziu, iritat de tonul si afirmatiile facute de câtiva jurnalisti pe subiectul colaborarii/necolaborarii sale cu Securitatea. A dat telefon, a intrat in emisie, a vorbit aproape singur o ora, de la 22.30 la 23.30. Sigur este una dintre maniile pitoresti ale presedintelui. Sa se invite in diferite programe. Audienta creste, pentru ca omul este popular. Si asta de multa vreme. Lumea vrea sa stie ce crede Basescu. Predecesorii lui nu obisnuiau sa intervina astfel. E diferenta de temperament, dar si de modul de a intelege politica. Basescu e mai constient decât ceilalti de rolul presei. Desi o besteleste de câte ori apuca (ceea ce nu indraznea când era in opozitie), are o relatie (hate - love) extrem de strânsa cu ea. Basescu stie ca depinde de imagine. Or, imaginea este creata de mass-media, nu de sefii cu propaganda ai PD, sau de la Cotroceni. Popularitatea si-a creat-o prin presa. Este un priceput comunicator, are talent pentru asta, se simte bine relationând. Dar are nevoie de public. De o sala cu oameni vii, cu care sa intre in contact. La telefon nu e bun. Când nu are publicul in fata tine un discurs poticnit, nu are ce spune, se pierde in tot felul de afirmatii fara miez. Intrarea lui in emisiunea cu Cristoiu&Dragotescu&Gidea a fost un exemplu. Vreme de un ceas s-a pierdut in detalii, ne-a spus tot felul de lucruri lipsite de sens. A incercat sa gaseasca tonul just. Fara succes. Nu cred ca am retinut prea multe lucruri. Povestea cu Constanta in zilele revolutiei nu avea de fapt nici o legatura cu subiectul. Poate dorea sa umple spatiul emisiunii - pentru a nu se discuta daca a fost sau nu ofiter acoperit, informator etc. S-a arata