Astăzi de la ora19: pe ”Naţional Stadium” din Varşovia porneşte la drum ediţia a XIV-a a Campionatului European de fotbal.

Primul meci, din suita celor 31, care deschide balul este între formaţia gazdă, aflată la a doua ediţie la un turneu final şi formaţia Greciei, care se află la a patra prezenţă între granzii Europei, dar şi cu o victorie nescontată la ediţia din Portugalia 2004. După ce am prezentat în ediţiile anterioare ce înseamnă „europenele” de fotbal, de data aceasta vom puncta câteva aspecte interesante din istoria de 52 de ani a acestei competiţii.

Germania domină

întrecerile europene

Într-un clasament inedit al evoluţiilor natiunilor europene, Germania domină net întrecerile. Are cele mai multe prezenţe la turneele finale, 10. Are trei titluri cucerite (1972,1980 şi 1996), de alte trei ori a fost finalistă (1976, 1992 şi 2008), de trei ori a fost semifinalistă (1968,1988 şi 2008). Un palmares greu de egalat.

În acest domeniu pe locul secund se situează Spania, cu două titluri (1964 şi 2008), o dată finalistă (1984). Urmează Franţa cu două cununi de învingătoare (1984 şi 2000) şi de două ori în careul de aşi (1960 şi 1996).

În afara acestor naţiuni aflate pe podium, cununa de învingător a mai fost cucerită de alte 6 ţări: URSS (actuala Rusia) la prima ediţie din 1960, Cehia în 1976, Olanda în 1988, Danemarca în 1992, Grecia în 2004. URSS- a fost în primele patru ediţii, de fiecare dată în primele patru echipe. În afara titlului amintit din 1960, a urmat peste patru ani finala în compania Spaniei (1-2), apoi semifinalistă în 1968 şi din nou finalistă în 1972 (0-3 cu Germania).

De la patru naţiuni

la şaisprezece

în turneele finale

Afluenţa echipelor în primele cinci ediţii a fost modestă faţă de prezent. La ediţia de debut din 1960 au evoluat 17 naţiuni pentru ca la următoarele să cre