"A avut ghinion săracu'!" îmi explică cu compasiune o mămică despre "odorul" ei, care nu a intrat la facultate nici anul acesta. "El a învăţat, da' le-au dat subiecte grele. Nişte probleme la matematică să-ţi prinzi urechile, nu alta! Noroc cu particularele astea! Costă ceva, e adevărat, dar în final se cheamă că ai făcut o facultate, că ai ieşit cu o diplomă. Asta contează! Şi să ştii să te descurci în viaţă, pînă la urmă..." Odorul o aprobă conştiincios apoi, în particular, îmi mărturiseşte cu un aer complice varianta lui: "Am avut ghinion! Profii au stat la examen cu ochii pe noi non-stop şi nu se putea face nici o manevră. Nu puteam să risc să scot vreo fiţuică cu formule sau să trag cu ochiul la colegul din faţă. Asta e! Cînd merge, merge, cînd nu, nu! De data asta am avut ghinion!"

Echipa noastră de fotbal pare a fi urmărită de un ghinion perpetuu. Am încasat 3 goluri - situaţia e clară: am avut ghinion! Am ratat nu-ştiu-cîte ocazii de gol - sentinţa: ghinionul loveşte din nou! Calificările ratate sînt un subiect dureros pentru orice suporter: ghinionul a luat atunci proporţii fantastice, fatale, chiar cosmice! Nu-i nimic, pînă data viitoare, poate vom găsi acea blestemată pisică neagră care se învîrte prin fotbalul românesc şi vom avea şi noi mai mult "noroc". De restul nu ducem lipsă! Pînă atunci, iată cîteva titluri reprezentative din presa sportivă: "Petrolul s-a logodit cu ghinionul" (Cotidianul, 2001) - sentinţă clară şi irevocabilă; "Adi Ilie a alungat ghinionul de la Valencia" (Cotidianul, 2001) - un strop de optimism; "Antrenînd ghinionul nostru" (Ediţie Specială de Oltenia, cotidian regional, 2003) - acceptarea destinului tragic; "Vor sparge «militarii» ghinionul de acasă?"

(Gazeta de Sud, cotidian al oltenilor de pretutindeni, 2003) - întrebare retorică, cu o notă de suspans. Şi în sfîrşit, expresia totală şi apoteotică a fatalităţii