La 25 de ani, Vali, un alt „absolvent” al centrului, duce în spate 11 ani de heroină şi de violenţă. Îşi mai vede încă trecutul în oglindă prin cicatricea prelungă de pe obraz. Dar are multe altele, care nu se văd. „Am fost un om foarte agresiv; mă băteam cu toată lumea, nu conta motivul: bani, maşini, aur, droguri, orice. Am semne peste tot de la bătăi. Aici sunt înţepat cu cuţitul, între coaste l-am avut băgat, de-aici şi până aici am fost tăiat.” Vali trasează cu degetul o linie lungă, verticală, între omoplat şi şold. Vali şi fratele lui, Bebe, au trăit în unul dintre cele mai rău famate cartiere ale Bucureştiului, în zona Pieptănari-Ferentari. Aveau reputaţie de „băieţi răi”. „Am crescut şi cu mentalitatea asta: «Cât de mare e, dacă-i dai cu ceva tot cade»!”
La 14 ani trăgea prima dată din ţigara cu heroină, în curtea şcolii. „Le aduceau traficanţii. O dată, de două ori am tras de la un coleg, apoi mi-am zis: «Ce să mai stau eu să-l aştept pe-ăla», aveam bani în buzunar, cunoşteam lumea în cartier, doar ce-am întrebat vreo doi, trei şi s-a rezolvat.” Tocmai terminase clasa a VIII-a. Între timp, fără să ştie, fratele lui şi doi dintre cei mai buni prieteni, Tibi şi Costi, avuseseră şi ei prima experienţă cu heroina.
Abia mai târziu aveau să afle unii de alţii. „Eram în baie la un prieten acasă şi a intrat frate-miu peste mine exact când îmi făceam. Am aruncat vina unul pe altul, până la urmă n-am mai ţinut cont şi am tras împreună”, povesteşte Bebe, care pe atunci avea 13 ani. „Ai foarte multe motive să te apuci”, explică Vali.
„În primul rând era incitantă aventura de-a obţine drogul. Dup-aia distracţia: dacă sunt câte patru, cinci inşi care consumă împreună e caterincă, se fac glume...” La început, „distracţia” avea loc la şcoală. „Toţi băieţii din generaţia mea, 200 şi ceva câţi eram, toţi consumam.” Se strângeau în p
