Când, în 1857, Charles Baudelaire publica Les fleurs du mal, volumul avea o sensibilă dedicaţie adresată lui Théophile Gautier:
„Poetului impecabil, magicianului perfect al literelor franceze, maestrului şi prietenului meu foarte drag şi foarte venerat Théophile Gautier, cu sentimentul celei mai profunde umilinţe îi dedic aceste flori maladive.”
Promotor al „artei pentru artă”, Théophile Gautier va deschide calea Parnasului şi a simbolismului, într-un moment în care arta angajată era opţiunea prioritară a lumii literare şi artistice. Adepţii orientărilor fourieriste sau saintsimoniene insistau asupra responsabilităţii creatorilor, ca mesageri ai artei puse în slujba progresului social.
Născut pe 30 august 1811, excelent elev al liceului Charlemagne din Paris, pasionat de arte plastice, dar şi de poezie, pictor şi poet, el va fi atras mai întâi de romantism. Alături de Victor Hugo, Théophile Gautier va participa la celebra „bataille d’Hernani” din 1830, va publica în acelaşi an un volum de Poésies de inspiraţie romantică, pentru că, destul de curând, începând cu 1832, să se delimiteze de preocupările politice, sociale şi umanitare ale romantismului.
În ianuarie 1834, Théophile Gautier publică în „La France littéraire” un articol despre François Villon, articol ce va provoca o reacţie imediată şi deosebit de violentă. „Le Constitutionnel” protestează în numele moralei, cunoscute fiind excesele poetului medieval, şi cere introducerea cenzurii. O întreagă polemică între cele două reviste, pe tema angajării sau nonangajării artei, va ajunge în final în faţa tribunalului corecţional. Théophile Gautier va scrie mereu, dar „La France littéraire”, din prudenţă, nu-i va mai publica articolele. Autorul le păstrează şi ele vor furniza argumentele cunoscutei Préface la romanul Mademoiselle de Maupin.
Aceasta debutează ironic cu acuzaţii dure la