"Estul rămâne est, vestul, vest"... spunea Kipling acum o sută de ani; "şi niciodată nu se vor întâlni". Peste ani, celebrul său vers tot mai stârneşte dispute.
Probabil pentru a-şi sublinia şocul în faţa contrastelor, dar mai ales pentru a lupta cu o realitate care nu e a inimii sale, Gheorghe Mocuţa a ales pentru noul său volum de versuri, călătorie. exil, această temă modernă, totuşi rareori abordată de literatura română (aşezată paşnic pe puntea Orient-Occident): prăpastia între culturi.
Apărut dintr-o experimentare a limitei - călătoria poetului la Paris împreună cu fiul său, pentru tratamentul unei boli ameninţătoare (din fericire, învinsă), volumul consacră un poet inconfundabil, pentru care dualitatea lumilor, contrastul între viaţă şi moarte, pământ şi cer, timp şi nemurire... îmbracă haina "realităţilor în ciocnire". Motivul confruntării civilizaţiilor mi se pare unul dintre cele mai interesante simboluri pentru camuflarea propriei stări de disperare.
Contaminat de e.e.cummings, ca şi de alţi poeţi ai vremurilor recente, care scriu totul cu literă mică (semn al unei aspiraţiei către o anume pace şi egalizare spirituală), Gheorghe Mocuţa, născut în 1953 la Curtici, poet, critic literar şi traducător, redactor asociat la revista Arca, a publicat deja mai multe volume de versuri, multe deja laureate (îngerul ridică lespedea, 1992, premiul de debut al US filiala Timişoara, zăpada anului unu, 1994, omul de litere/viaţa de hârtie 1998, pregătiri pentru marea călătorie, 2002 ). A publicat şi volume de eseuri, critică literară şi traduceri, ale căror titluri şi texte sunt scrise totuşi cu majuscule atunci când e cazul (spre a sublinia, probabil, raţionalitatea criticului): La răspântia scriiturii, eseuri, 1996; Pe aceeaşi Arcă, critică literară, 2001; Sistemul modei optzeciste, critică literară, 2004.
Destinul a făcut ca poetul, până recen
