Ca sa n-o ia prin miriste cand raman fara locuri de munca, americanii incep sa fie domoliti cu comedii in care mica initiativa privata si umanitatea managerilor reusesc sa invinga sistemul. Totusi, Renee Zelwegger si Harry Connick Jr. nu se pot opune unui scenariu care recicleaza vechi clisee.
Un orasel, New Ulm, din Minnesota, ai carui locuitori se trag din emigranti nemti si care, pe langa nume ciudate, au si tabieturi neobisnuite. Beau bere, trag chiulul de la munca si se umfla cu tapioca.
Lucy Hill, o tanara manager numai vana capatata prin jogging si tocuri inalte cu care sa-si sustina ascensiunea intr-o lume guvernata de barbati, e expediata din Miami in acest orasel pentru a conduce o fabrica de produse alimentare.
Judecand logic, femeia stie ca nu poate rentabiliza fabrica decat daca disponibilizeaza oameni, insa dupa ce traieste o vreme in acest oras friguros cu oameni calzi, ajunge si ea sa se umanizeze. Si nu mai e in stare sa-si puna oamenii pe liber.
Scenariul e previzibil cat cuprinde. Filmul este, parca, o continuare la "Baby Boom" (de Charles Shyer, 1987) cu alti actori si mici modificari. In filmul din 1987, managerul interpretat de Diane Keaton pleca la tara ca sa-si creasca, ce-i drept, copilul, pentru ca de fapt fusese zburata din firma si i se acrise de New York.
Dupa o perioada de ura fata de mediul rural unde nu are confortul cu care e obisnuita, ajunge sa se indragosteasca de veterinarul local si sa lanseze o linie de produse alimentare pentru sugari.
In filmul de fata, Renee Zellweger pleaca de voie-de nevoie sa se confrunte cu viata la tara si, chiar daca tot gerul din lume nu o poate face sa renunte la tocuri, va sfarsi prin a gasi o solutie pentru fabrica in criza - o linie de tapioca -, si se va indragosti nu de veterinar, ci de un pompier - si sexy, si lider sindical.
