La sfârşitul secolului al IV-lea, eruditul Macrobiu, originar, se pare, din nordul Africii, compune o enciclopedie istorică, literară şi religioasă sub forma unei conversaţii desfăşurate cu ocazia Saturnaliilor.
Simpozionul intelectual are loc în timpul acestei vechi serbări agrare romane, atestată ca festivitate autonomă a libertăţii şi răsturnării barierelor sociale începând cu anul 217 a. Chr., când dezastrele din războaiele cu Hanibal au impus consultarea cărţilor sibiline şi organizarea unei jertfe la altarul lui Saturn acompaniate de un ospăţ public (cf. Titus Livius, XXII, 1, 1920). Problemele dezbătute sunt numeroase şi variate, iar inventarul de cunoştinţe realizat presupune sintetizarea informaţiilor dintr-un mare număr de izvoare.
Referirile la Cartagina în Saturnaliile sunt succinte şi sporadice, fără a fi însă lipsite de interes. Tributare în mare măsură surselor istorice sau literare folosite de autor, ele perpetuează, în general, perspectiva tradiţională asupra adversarilor Romei. Pe urmele vechilor autori latini, Macrobiu le reproşează punilor cruzimea sălbatică şi trufia. El preia din discursul lui Cato Despre ahei imaginea Italiei devastate de barbarii cartaginezi (Cato spune că Italia a fost „pustiită" de Hanibal, pentru că - în vremea aceea - Italia a îndurat tot soiul de pagube, de cruzimi, de grozăvii, dincolo de orice închipuire
- VI. 7, 10). Tabloul este confirmat indirect într-o discuţie despre originea jocurilor apolinice, înfiinţate în timpul războiului punic ca remediu recomandat de cărţile sibiline împotriva dezastrelor pricinuite de sălbaticii adversari (zeul acesta va stârpi pe duşmanii voştri, care vă pârjolesc, nestânjeniţi, câmpiile
- I. 17, 27-28). Reconstituirea, bazată pe o lucrare a lui Sammonicus Serenus, a formulelor de invocare a zeilor cetăţilor asediate pentru ca aceşt
