Reluarea negocierilor directe israeliano-palestiniene, luni seara, la Washington, a fost precedată de alte momente-cheie ale reglementării conflictului dintre cele două părţi, mai jos fiind prezentată o cronologie a acestora începând de la discuţiile de pace iniţiate la Oslo, în 1993.
- 13 septembrie 1993: După şase luni de negocieri la Oslo, Israelul şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OLP) se recunosc reciproc şi semnează la Washington o declaraţie de principii cu privire la o autonomie palestiniană tranzitorie pentru o perioadă de cinci ani. Premierul israelian Yitzhak Rabin şi liderul palestinian Yasser Arafat îşi strâng mâna într-un gest istoric.
- 4 mai 1994: Acord privind autonomia Fâşiei Gaza şi Ierihon (Cisiordania) semnat la Cairo. Israelul evacuează 70% din Fâşia Gaza şi enclava Ierihon.
- 28 septembrie 1995: La Washington, acord interimar (Oslo II) privind extinderea autonomiei în Cisiordania, prevăzând o serie de retrageri israeliene.
- 23 octombrie 1998: La Wye Plantation (Statele Unite), acord interimar cu privire la modalităţile unei retrageri israeliene de pe o porţiune de 13% din Cisiordania.
- 11-25 iulie 2000: La summitul de la Camp David (Statele Unite), palestinienii şi israelienii nu reuşesc să se înţeleagă în privinţa problemei Ierusalimului şi refugiaţilor din 1948. Două luni mai târziu izbucneşte cea de-a doua Intifadă, revoltă palestiniană.
- Ianuarie 2001: Discuţii la Taba (Egipt) pe baza planului preşedintelui american Bill Clinton. O lună mai târziu, premierul israelian Ehud Barak va fi învins în alegeri de către liderul dreptei Ariel Sharon.
- 30 aprilie 2003: Este publicată o foaie de parcurs elaborată de Cvartetul pentru Orientul Mijlociu (Statele Unite, Rusia, Uniunea Europeană şi ONU) care prevede crearea unui stat palestinian până la în 2005 după încheierea violenţelor palesti
