În cartea „Ţara lui Johnny“, marele jazzman Johnny Răducanu şi-a amintit cum cânta manele, cum a vândut pe străzi ziarul „Universul“ şi cum a muncit pe şantier. Johnny Răducanu a murit, dar şi-a lăsat în urmă portretul, într‑un volum apărut la Editura Vivaldi. Viaţa i-a fost conturată de două cuvinte: muncă şi boemă.
În copilărie, în anii 1938-1939, Johnny Răducanu (1931-2011) a fost angajat ca vânzător de ziare. Bătea străzile încălţat în tenişi şi îmbrăcat în salopetă albastră de bumbac, cu bretele, şapcă cu cozoroc şi cămaşă albă şi vindea ediţia de după-amiază a ziarului „Universul". A fost şeful unui grup format din copii armeni, greci şi evrei.
Un domn de la redacţie i-a învăţat cum să vândă „Universul": să nu răcnească la ştiri de genul „X şi-a omorât nevasta", ci să prezinte informaţiile fără înflorituri, cu decenţă. Uneori, mergea la Cafeneaua Franceză, unde tatăl lui îşi bea cafeaua alături de prieteni şi scăpa repede de câteva „Universuri".
La pubertate, a frecventat, după cum povestea, bordelul „Trei Roate" din Brăila. Îşi rezolva „problemele", plătind 25 de lei biletul de intrare. Îşi ascundea şapca de licean şi numărul matricol în geantă şi o aştepta pe Silvia, o blondă frumoasă, cu ochii albaştri şi părul împletit în două cozi. De Silvia mărturisea că s-a şi îndrăgostit la 16-17 ani.
În tinereţe, Johnny Răducanu a lucrat voluntar pe şantier, la Salva-Vişeu, unde căra, după normă, 60 de roabe cu pământ pe zi, în ploaie şi noroi. A mâncat pâine cu murături şi cartofi fierţi, dar n-a regretat niciodată acea perioadă, ba chiar a fost mândru că din palmele lui „răsăreau poduri şi viaducte".
Dat afară de comunişti
Imediat după acel episod, Johnny s-a înscris voluntar în Uniunea Tineretului Muncitoresc (UTM), pe 28 octombrie 1947, organizaţie care s-a transformat în Uniunea Tineretului Comunist. A fost exclus din UTM, după