de Răzvan Prepeliţă

Din acel loc, Butoiaşul atomic ar fi început o cursă solitară năucitoare, boemul Cruyff i-ar fi ridiculizat pe cei 2 fundaşi adverşi, marele Pele ar fi tîşnit spre careul ce l-a făcut celebru, Zidane ar fi continuat elegant un-doi-ul, fenomenul Ronaldo ar fi accelerat pe bicicletă cu toată echipa Columbiei în spate, iar chirurgul Del Piero ar fi trebuit să mai înainteze, pîna la poziţia ideală, de unde să aplice lovitura decisivă. Probabil, aşa ar fi judecat faza aceea, în locul lui, unii dintre cei mai mari fotbalişti ai tuturor timpurilor. Poate că, pentru jucatorii freestyle, în frunte cu Messi, Ronaldinho sau Cristiano, ar fi fost floare la ureche să ajunga din acea zonă, cu tot cu minge, între buturile columbiene, ameţindu-ne cu morişca lor de driblinguri.

Însă, nimeni nu ar fi şutat direct la poartă. Premeditat?, nimeni! Dar geniul lui Hagi a tras! Din stîngul lui şi pîna la redarea cu slow motion, din spatele plasei, cu acea minge înţepenită în aer, e traseul unei generaţii. E povestea unor băieţi, cărora nu le era frică să-şi asume responsabilitaţi, cărora nu le era teama să ne ceară să avem încredere în ei, indiferent de adversar. Poate şi de asta, i-am numit “de aur”.

de Răzvan Prepeliţă

Din acel loc, Butoiaşul atomic ar fi început o cursă solitară năucitoare, boemul Cruyff i-ar fi ridiculizat pe cei 2 fundaşi adverşi, marele Pele ar fi tîşnit spre careul ce l-a făcut celebru, Zidane ar fi continuat elegant un-doi-ul, fenomenul Ronaldo ar fi accelerat pe bicicletă cu toată echipa Columbiei în spate, iar chirurgul Del Piero ar fi trebuit să mai înainteze, pîna la poziţia ideală, de unde să aplice lovitura decisivă. Probabil, aşa ar fi judecat faza aceea, în locul lui, unii dintre cei mai mari fotbalişti ai tuturor timpurilor. Poate că, pentru jucatorii freestyle, în frunte cu Messi, Ronaldinho sau Cristiano, ar fi