Povestea lui a început într-o toamnă, la echinox. Cu exact 4 ani în urmă. Era ultima zi cu o frântură de timp mai lungă decât noaptea, care-i urma, atunci când în familia Oncioiu, din Ploieşti, a venit pe lume puştiul frumos şi dorit, pereche fetiţei care deja le înseninase viaţa. În ziua aceea de 21 septembrie 2009 nu ştiau însă că, pe cât de multă lumină avea să le-aducă, pe-atât de mult zbucium va fi...

După un an şi jumătate, la un alt echinox, într-o primăvară, băieţelul - care fusese botezat Mihail Ioan - a fost diagnosticat cu autism, după mai multe evaluări făcute la Spitalul Obregia din Bucureşti. Părinţii observaseră de mult că puştiul lor nu răspundea la nume, că părea să trăiască în lumea lui, iar asta a stârnit o mare de întrebări. După prima jumătate de an de terapie specializată, Mihail Ioan – să-l numim: Mihăiţă - nu înregistrase însă prea multe progrese. Atunci, familia a decis să schimbe terapia, apelând la terapeuţii ABA din cadrul ATCA (Asociaţia de terapie comportamentală alternativă). Ritmul de lucru este acum de 4 ore pe zi, iar terapia cuprinde programe de imitaţie grosieră, imitaţie de obiect, potrivire de obiecte 2D şi 3D, potrivire de culori, răspuns la nume, instrucţii cu comenzi simple, miogimnastică, imitare verbală etc. “Cu toate că sunt foarte multe programe şi deşi este atât de mic, Mihăiţă este foarte docil, reuşind să asimileze foarte repede. Scopul nostru este de a reuşi prin această terapie să devină tot mai prezent, să se poată integra la grădiniţă şi aşa mai departe”, îmi spune mama lui, Diana Oncioiu, fericită că, iată, în prag de toamnă, a reuşit să găsească pentru Mihai grădiniţa care să-l primească, să-l accepte, să-l ajute să se integreze. Familia Oncioiu are încredere în terapia ABA - începută devreme, constantă, făcută de profesionişti - şi în şansele lui Mihăiţă de a fi, în viitor, un şcolar bine integrat în colecti