În cazul de faţă, nu e vorba de acel dispozitiv implantat în televizoare pentru a măsura audienţa, ci de un instrument jurnalistic, cunoscut şi sub numele de anchetă, care "măsoară" opiniile unor oameni de televiziune. Participanţii la anchetă au fost rugaţi să răspundă la două întrebări, una mai generală şi a doua personală, care derivă oarecum din prima. Dacă consideră că în România televiziunea poate să modeleze gustul publicului sau, dimpotrivă, doar se conformează cererii acestuia. Şi dacă au fost nevoiţi vreodată să facă vreun compromis pentru rating. Iar peoplemeter-ul nostru ne indică următoarele:
Toni GRECU
lider al grupului de umor "Divertis"
⢠Oferta de televiziune este extrem de variată în acest moment în România, de la televiziuni generaliste la cele de nişă şi de nişă a nişei, mai bine spus de fantă sau, popular, de gaura cheii. E de unde alege, iar alegerea trebuie să o facă individul, nu o instituţie anume care să trieze programe şi să spună, asta da, asta nu.
După mine, educaţia prin televiziune, la nivel de masă, se poate face în două feluri:
1. Se reduce numărul de televiziuni la una singură, de stat, toate celelalte fiind excluse. Posibilitatea de alegere a publicului este anulată, iar el se uită la ce emisiuni vrea televiziunea, nu la ce emisiuni vrea el. Acest model a fost încercat cu succes pînă în 1989. Din păcate, în loc să cultive masele, mai tare le-a prostit.
2. Dacă sînt mai multe televiziuni, toate să transmită acelaşi lucru, de pildă, să preia Discovery Channel. În felul acesta, se respectă ideea de economie de piaţă liberă (mai multe staţii), dar şi standardul cultural şi educativ maxim posibil pentru televiziune (un singur canal de calitate foarte bună). Nu vi s-ar părea instructiv să-l vedeţi, de pildă, pe Dan Diaconescu, prezentînd pe Discovery, după toate cerinţele postului, un documentar ş