Pe alte taramuri europene, cei mai multi dintre politicienii care au optat pentru independenta obis-nuiesc sa ia atitudine intr-o serie intreaga de chestiuni majore pentru a preintampina abordarea acestora strict de pe pozitiile traditionale ale spectrului politic – stanga, centru, dreapta. Destui au ajuns independenti si pentru a se putea dedica nevoilor unei anumite localitati - de regula una cu probleme fie nebagate in seama, fie nerezolvate de catre partide. Mai sunt, desigur, si unii care prefera statutul de independent pur si simplu pentru ca sunt personaje prea aparte sau dificile pentru a se putea adapta disciplinei de partid.
In Romania, in schimb, politicienii adunati sub stindardul independentei sunt, pana la ultimul, creaturi ale sistemului politic. Desi provin din pseudo-stanga sau pseudo-dreapta politicii neaose, doctrina nu inseamna nimic pentru ei. Obiectivul lor a fost, din start, doar unul: de a avea parte de facilitatile care decurg din variile demnitati si pozitii obtinute − si care ar fi ramas inaccesibile in conditiile in care s-ar fi demonstrat fideli partidelor lor de bastina.
Gabriel Oprea, croitorul actualelor straie "inde-pendente", pare sa se considere deja un lider de viitor, drept care nu prea gusta perspectiva impartirii puterii cu niscaiva baroni pesedisti navaliti peste noapte. Iar unii dintre acestia abia asteapta sa ajunga din nou in fruntea unui minister - vezi Marian Sarbu. In mod cert, PSD inca mai geme de persoane vexate de ideea slujirii unui stapan neofit precum Victor Ponta, asa cum va fi fost, probabil, si cazul lui Cristian Diaconescu. Cat il priveste pe Serban Mihailescu - acesta va fi conchis, probabil, ca o noua identitate politica care reclama colaborarea cu cei aflati la putere poate fi exclusiv benefica in conditiile interminabilelor sale probleme cu justitia. In tabara liberala, mi-siunea de a p