Trimis in teritoriu de la Cotroceni, cu misia bine definita de a omori partidul liberal, domnul Stolojan a capatat statura. Umbla, ca parlamentarul din lift, cu ambele maini indesate in buzunare, sta cracanat si isi trage in sus barbia. Fostul consilier degaja siguranta, iar inventarul pe care il face cu degetele in nadragi pare sa-i iasa bine. Portofelul pe care il mangaie e la locul lui. In locul muribundului de ieri, bocit cu fast,s-a instalat viril o glorie cu gogonelele umflate. Saptamana trecuta am desirat doua zile din puloverul sihastriei mele la Sangeru, pentru a ma consacra in Bucuresti unor treburi. Invingand cu dificultate aglomeratia bezmetica (metropola are, statistic, de sase ori mai multe masini decat incap pe manecile strazilor) am dat o fuga si la gazeta in care cititi saptamanal aceste randuri.

In lift ne-am nimerit cinci persoane. Mai exact, patru muritori de rand si un parlamentar. Doua "fatuce", cum ar zice Cristoiu, lucratoare pesemne la gazeta, un barbat care tragea dupa el o geanta doldora de hartii, eu si, intre noi, o persoana in costum, cu obrazul razuit de curand de briciul barbierului si parul netezit atent cu alifii. Am identificat in el un parlamentar abonat saptamanal la cateva televiziuni, unde realizeaza performanta de a nu spune nimic. Omul a stat mereu cu privirea in sus, oblica, de parca cerceta cu luare-aminte incheietura de tavan a ascensorului. Si-a luat din start distanta fata de noi ceilalti de parca eram plini de raie. S-a postat cracanat, exact in mijlocul nacelei care urma sa ne care in sus. Nu stiu cum il cheama si nu stiu carui partid apartine. Atitudinea ingamfata cuibareste in toate doctrinele. Din cand in cand, parlamentarul facea miscarea repetata de a se balansa pe varful ghetelor. Ghete scumpe si lustruite. Era evident ca omul coborase direct din limuzina si nu contactase praful strazii. Balansul care il sui