In mentalitatea unor conducatori, care nu inteleg sau inteleg mai greu sensul profund al democratiei, administrarea statului pe calea ordonantelor de urgenta devine instrumentul predilect. Ordonanta de urgenta este servita pe loc de birocratii din ministere. La comanda. Si adoptata mecanic in sedinta de Guvern. Dupa care isi produce efectele. O lege se obtine greu, inseamna dezbateri in exteriorul si in interiorul Parlamentului, o adevarata lupta politica pentru adoptarea fiecarui articol. Un calendar care necesita mult efort si mult timp. De aceea, guvernantii vulnerabili aleg calea simpla. Care impinge democratia spre autocratie.
Smecheria cu ordonantele de urgenta, care in sine reprezinta un procedeu constitutional, a fost descoperita de Adrian Nastase. Sub guvernarea sa trebuiau inchise rapid – ceea ce, de altfel, s-a si intamplat – capitolele de negociere cu Uniunea Europeana. Acest obiectiv, important pentru intreaga natiune, a presupus o cadenta naucitoare a adoptarii actelor normative specifice IQ-ului european. A mers. Am intrat cand am intrat in UE, fiindca Nastase a impins lucrurile suficient de repede. Dar succesorii au abuzat.
Toti succesorii lui Adrian Nastase – si, intr-o masura mai mica, chiar si Tariceanu – au prins smecheria cu ordonantele de urgenta si, de cate ori au putut, au ocolit Parlamentul. Democratia a fost astfel viciata. Apogeul a fost atins sub guvernarile Boc. Atunci ordonantele de urgenta au devenit o practica curenta, pupilul lui Basescu utilizand pretextul ca majoritatea fragila din Parlament nu-i permite alta modalitate de a guverna.
Dar noi, cei din USL, ce am facut? Am atacat dur practica ordonantelor de urgenta. Aceasta metoda de siluire a democratiei, de evitare lasa a dezbaterii, atat de necesara, cu segmentele populatiei si cu opozitia politica a legilor tarii. In paranteza fie spus, Guvernele Boc au
