Incepand cu luna august, Spania a introdus restrictii pe piata muncii, masura ce ii afecteaza pe romanii care muncesc in tara respectiva si a caror numar depaseste 800.000. Bineinteles ca au aparut tot felul de reactii din partea autoritatilor romane, insa pentru a intelege de ce spaniolii au fost practic obligati sa ia astfel de masuri trebuie sa analizam putin ce se intampla acolo, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Cum a evoluat rata somajului in Spania

In 1978, rata somajului era de 6%. In momentul aderarii la UE, adica in 1986, rata somajului urcase la 17,5%, dupa care s-a redus la 13% pana in 1991, majorandu-se apoi din nou la 19,5% in 1994.

Au urmat 13 ani de reducere continua a numarului de someri, astfel incat, in 2007 s-a ajuns la o rata a somajului de 8,3%, dar au fost suficienti 2 ani de criza pentru ca toate progresele inregistrate in cei 13 ani sa dispara. In acest moment, rata somajului a depasit 21%, iar in randul tinerilor, procentul a depasit 50%.

Pentru comparatie, in Romania, in ultimii 16 ani, cea mai mare rata a somajului calculata conform metodologiei BIM a fost de 8,4% si s-a inregistrat in 2002, detalii in grafic.

Acum, rata somajului este de 7,4%, printre cele mai mici procente din UE, insa aceasta situatie se datoreaza in primul rand faptului ca 2-3 milioane de romani lucreaza in alte tari. Daca doar o parte dintre acestia s-ar intoarce in Romania, somajul ar exploda.

In Italia, acolo unde muncesc cei mai multi dintre romanii plecati in strainatate, rata somajului se mentine inca la un nivel rezonabil – in jurul a 8%.

Revenind la Spania, numarul strainilor este de 5,7 milioane sau 12,2% din populatie, cel putin 3,5 milioane provenind din tari sarace, detalii aici. In acelasi timp, numarul somerilor se apropie de 5 milioane, cu 3 milioane peste nivelul din 2007.