Ce fel de Românie îmi propun ei mie, alegătorului, după data de 19 mai? De ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot? Pentru că-l urăsc pe Băsescu? Nu-l urăsc. Pentru că-l iubesc? Nu-l Ce fel de Românie îmi propun ei mie, alegătorului, după data de 19 mai? De ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot? Pentru că-l urăsc pe Băsescu? Nu-l urăsc. Pentru că-l iubesc? Nu-l iubesc. Pentru că vreau să-i "arunc de la balcon pe cei 322"? Nu vreau. Pentru că-i ador pe Tăriceanu, Geoană & Co.? Nu-i ador. De fapt, asta e şi problema. Niciuna dintre părţi nu a reuşit să-mi răspundă la această întrebare simplă: de ce ar trebui eu, mâine, să merg la vot? Şi nu a reuşit să-mi răspundă, pentru că nu mi-a explicat ce va urma după data de 19 mai… Băsescu se întoarce şi continuă tărăboiul? Parlamentarii se încordează şi-l suspendă iar? Nu, mulţumesc! Sau Băsescu nu se întoarce şi, atunci, ce-mi propune PSD-ul? Sau PNL-ul? De fapt, niciuna dintre părţi nu a reuşit, de-a lungul acestei campanii electorale agitate, să mă convingă că are vreun proiect. Un proiect numit România. Ce fel de Românie îmi propun ei mie, alegătorului, după data de 19 mai? Traian Băsescu ar fi putut să mi-o spună franc: "Vreau mai multă putere". "Vreau o republică prezidenţială de tip francez, în care şeful statului face şi desface guverne. Sau chiar una de tip american, unde preşedintele e chiar şeful Executivului. Voi chema iar poporul la referendum, pentru a-i cere aprobarea". Bun. Puteam să fiu de acord cu Traian Băsescu. Sau nu! Dar pe baza unor argumente. Or, în loc de aşa ceva, el mi-a servit numai "moguli", "oligarhi" şi alte bazaconii. De partea cealaltă, nici pesediştii, braţ la braţ cu liberalii, maghiarii, peremiştii - ce alăturare!!! - şi conservatorii n-au putut să-mi explice proiectul România de după 19 mai. În regulă. Îl demitem pe Băsescu. Şi după aceea? Îl alegem pe Geoană? Sau pe Tăriceanu? Sau pe Is