Generalul Alexandru Tudora s-a născut la Roşiori, judeţul Dâmboviţa, în 1923, iar la 22 de ani era deja un erou. A supravieţuit uneia dintre cele mai cumplite bătălii, cea de la Oarba de Mureş, dar şi altora de pe teritoriul României, Ungariei şi Cehoslovaciei şi a luptat până la istorica zi de 9 mai 1945, dată ce anunţa sfârşitul celui de-a Doilea Războiu Mondial.

În anul 1923 s-a născut într-o familie simplă de ţărani din comuna Roşiori, judeţul Dâmboviţa, cel care avea să devină unul dintre cei mai iscusiţi militari pe care i-a avut România de-a lungul timpului, generalul Alexandru Tudora.

Generalul Alexandru Tudora s-a remarcat în lupte prin curajul şi spiritul de sacrificiu, fie că a fost comandant de grupă, încheietor de pluton sau agent de legătură. Supravieţuitorul cumplitei bătălii de Oarba de Mureş a avut multe de îndurat.

Trei generaţii de război

O familie numeroasă, opt fraţi, patru băieţi şi patru fete, pentru care părinţii munceau din greu la menajul moşiior deţinute de boieri. Atât tatăl, cât şi toţi cei patru fii au fost pe front în slujba ţării.

Fratele său, Vasile Tudora, şi-a pierdut viaţa pentru ţară în luptele de la Ruginoasa.

„Patru fraţi, patru destine. Cu biografii în mare parte dramatice, cu moartea în suflet în fiecare zi şi în fiecare clipă”, aşa descrie generalul Tudora soarta familiei lui.

Tudorenii au fost parcă predestinaţi să stabilească un adevărat record în istoria României. Patru fraţi, Constantin, Vasile, Alexandru şi Nicolae, s-au aflat în faţa armelor în marile bătălii purtate pe tot parcursul marii conflagraţii.

Bunicii celor patru eroi au luptat la baionetă în 1877, în bătălia de la Plevna, în Războiul de Independenţă. Tatăl lor, Ion Tudora, s-a remarcat prin vitejie şi iscusinţă în Primul Război Mondial, pe câmpul de luptă de la Mărăşeşti