Ana Maria Brînză şi-a împlinit un vis miercuri, la Zagreb, acela de a cuceri un titlu individual. Ea spune însă că triumful nu a venit lin, că şi-a simţit ţinta pusă în pericol şi că tocmai de aceea medalia îi este mai dragă.
"Căldură, emoţii, căldură, dorinţă, căldură, mulţumire", aşa a caracterizat Ana ziua în care a devenit pentru prima oară campioană europeană. S-a întîmplat miercuri, la Zagreb. Dar n-a fost ziua perfectă, spadasina în vîrstă de 28 de ani spune că a fost una mai puţin bună. "M-am chinuit mult în fiecare asalt, au fost momente în care credeam că se va termina visul meu".
Visul ei era cucerirea aurului individual, cel care-i lipsea din palmares. Avea argint şi bronz la CE, argint la Jocurile Olimpice de la Beijing şi două medalii de bronz la Mondiale. Şi aurul cu veveriţă albastră pe el a venit după mai mult de zece ore de muncă, de transpiraţie, de durere, de inspiraţie, de răbdare. "Poate pentru că nu mi-a ieşit totul aşa cum voiam am fost aşa răbdătoare şi tot din acest motiv medalia îmi este şi mai dragă şi mă bucur că într-o zi mai puţin bună am putut scoate un rezultat frumos".
Finala din turul al doilea
Dimineaţa de miercuri de la Zagreb nu prevestea nimic bun pentru Ana. "Nu m-am simţit foarte bine şi primul gînd a fost să trec de grupe şi apoi, în funcţie de culoar, să-mi fac planul. M-am clasat pe locul 21 după preliminarii".
A trecut în primul tur de Rublevska, pentru ca apoi să vină meciul cel mai greu, cel cu israelianca Komarov, o stîngace în vîrstă de 17 ani. Aşa a simţit Ana, acolo, în sala Zagreb Arena. Scorul a fost strîns, 15-14. "Am tremurat puţin, dar experienţa a făcut diferenţa. Trebuie ţinut minte asaltul, această tînără ar putea pune probleme în viitor".
Chiar dacă acesta a fost cel mai greu meci, asta nu înseamnă că restul au fost uşoare, că nu a strîns din dinţi, că nu s-a enervat moder