Dupa congresul din aprilie, PSD nu a iesit inca din mahmureala la nivel intern. In plan politic, se poate nota esecul motiunii de saptamana trecuta. Inauntru insa, partidul pare ca inca nu e capabil sa tempereze tensiunile. Cu un Ion Iliescu devenit, brusc, neimportant politic si prins in corzi, cu un Adrian Nastase trecut de la Mercedesul primit cadou de la Tiriac la bicicleta primita cadou de la Mircea Geoana, cu o conducere ce se vrea un soi de sfanta treime ideologica si cu o gasca intreaga de baroni si baroneti care constata ca e greu sa faca treispe-paispe pe tusa, adica in opozitie, PSD ramane in continuare suficient de abulic. Poate ca-i bine asa, desi, din punctul de vedere al democratiei noastre ce n-a fost consolidata inca, e cunoscut ca acest lucru nu se poate face fara o opozitie ea insasi consolidata. Oricum, se pare ca o recenta expresie a convulsiilor interne care inca macina PSD s-a intamplat la Iasi, cu ocazia alegerilor care au avut loc la organizatia de tineret. Parte integranta a "avangardei" PSD, numita TSD, organizatia micilor pesedei ieseni s-a dat nitel in stamba pe scena democratiei mimate care, indeobste, caracterizeaza cam tot ce se intampla in viata politica romaneasca. Doi vajnici tineri s-au infruntat si, din cate aflu, unul dintre ei a castigat la doua voturi distanta. Nu pot baga mana in foc ca lucrurile au fost cuser si, in fapt, nu acesta e subiectul textului de fata. Desigur, aceasta competitie cu iz democratic este binevenita intr-un partid obisnuit prea multa vreme cu unitatea de monolit si cu obsesia unanimitatii "democratice". Ce mai intereseaza este semnificatia pe care tinerii pesedei in general, cei ieseni in particular, o acorda competitiei democratice. Fiindca a crede ca voturile sunt o conditie suficienta pentru existenta democratiei de partid, si nu doar una necesara, constituie o eroare fundamentala. La manual, ac