Interviul acordat de conaţionalul George Cristian Maior, unui cotidian important, m-a determinat nu doar să parcurg atent răspunsurile sale - cerebrale, cu mesaje laconice, dar limpezi, tipice celui ce ştie cui şi în ce context se adresează -, ci şi să comentez/completez unele dintre afirmaţiile liderului Serviciului Român de Informaţii. Focalizate pe aspecte ce ţin de realităţi ignorate, la anumite nivele de decizie.
Prima afirmaţie notabilă a celui ce conduce acum S.R.I. este căRomânia trebuie să aibă forţa de a-şi extrage puterea adecvată unor discuţii de pe picior de egalitate cu Rusia, putere pe care şi-o poate extrage doar din apartenenţa la NATO şi la UE.
Recenta instituire a legăturii telefonice directe, între generalii care conduc structurile militare ale NATO şi Rusiei, eliminarea nominalizării Alianţei Nord-Atlantice ca inamic, din noua concepţie de raportare a Moscovei la realităţile geopolitice ale lumii de azi, constituie nu doar semne încurajatoare, pentru destinderea dorită în viitor, ci şi baza unui alt tip de dialog, cu partenerii potenţiali, situaţi dincolo de frontiera răsăriteană a comunităţii euro-atlantice.
Ultimele două mutaţii menţionate sunt privite cu speranţă, de diplomaţi ruşi activi în Bucureşti, singura preocupare a lor fiind, cel puţin la nivelul unui schimb informal de opinii, pe care l-am avut zilele trecute, garanţia solicitată Statelor Unite că sistemul antirachetă nu va fi folosit contra Rusiei. Care ar putea fi acceptată şi într-o formulă diferită de ceea ce public s-a sugerat până acum.
"Nu ne mai trageţi pe dreapta..."
Un alt enunţ inedit al directorului SRI a fost cel referitor la situaţia de peste Prut, unde - afirma George Maior - sunt şi probleme serioase în interiorul Alianţei pentru Integrare Europeană de la Chişinău, pornind de la felul în care anumite mecanisme statale funcţionează a
