Problema cuadraturii cercului a mobilizat eforturi mari si a ramas tot nerezolvata. Guvernul actual este chemat sa rezolve o problema la fel de grea, daca nu si mai grea, problema constituirii si impartirii bugetului de stat.

Partide politice, sindicate, institutii media, organizatii civice tipa pe toate canalele sa nu fie dati afara bugetari, sa creasca pensiile si salariile, sa se dea alocatii la toti copiii, sa nu se impoziteze pensiile, sa nu se aplice impozite suplimentare precum "forfetarul", etc.

In acelasi timp, aceleasi voci cer Guvernului sa faca rost de bani in plus pentru autostrazi, infrastructura scolara, asistenta medicala de calitate, spitale, bani pentru justitie, ordine publica, armata, modernizarea infrastructurii rurale, constructia de locuinte, investitii in agricultura si turism etc.

Cum ar putea face Guvernul rost de bani? Stimuland activitatea economica privata, atragand investitori straini. Ori asta se face in primul rand prin micsorarea taxelor si impozitelor.

Adica, pe de o parte cheltuieli bugetare si pensii din ce in ce mai mari, iar pe de alta parte impozite si taxe din ce mai mici. Iata o dilema echivalenta cuadraturii cercului, complicata de criza economica mondiala care a afectat masiv si economia Romaniei. Care economie nu poate fi protejata intr-un turn de fildes de masuri economice "intelepte", cum se lauda Opozitia, pentru ca este conectata prin importuri si exporturi la economia globala. Traieste sau moare odata cu aceasta.

Ca partidele de opozitie se lauda ca detin solutia la "cuadratura bugetului" nu ma mira. Ar face orice sa acceada la putere, dupa care uita pentru ce au primit voturile electoratului. In schimb se infrupta masiv din resursele bugetare si-si rasplatesc clientela politica cu contracte cu statul si/sau cu functii publice profitabile.

Uita de