In anul 1912, era editat la Valenii de Munte un mic volum cu articolele lui Virgil Arion aparute in 1907 in ziarul Patria. In prefata, Nicolae Iorga lauda spiritul de dreptate al autorului, "barbat politic conservator" (adica din partidul cazut atunci de la guvernare din cauza rascoalei) care a avut curajul sa nu taca, el, "marturisitorul de adevar, predicatorul de reforme, infruntatorul de patimi de la 1907". Si, am adauga noi astazi, cu mai putina patima si respectand importanta sursei, unul dintre martorii directi ai evenimentelor.
Acest Virgil Arion, in articolul sau Apel, aparut in ziarul Patria la 16 (29) martie 1907, il cita pe recent - pe atunci - numitul ministru al Instructiunii Publice, Spiru Haret, cu apelul sau catre preotii si invatatorii satelor, text aparut in Monitorul Oficial din ziua anterioara: "A voit sfantul Dumnezeu sa ne incerce, ori sa ne pedepseasca pentru pacatele noastre". Apelul se incheia cu aceste cuvinte: "Mare raspundere veti avea dinaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, de nu veti face sa intre pacea si dragostea intre oameni si sa piara duhul cel rau dintre ei".
Reactia la apel a fost diferita si a venit cu destula intarziere de la unele segmente ale structurilor vizate. Intr-o convorbire cu arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer, consemnata de acesta pentru data de 7 aprilie 1907, regele Carol I spunea ca "a fost foarte greu sa se obtina semnaturile episcopilor pentru circulara ministrului Haret catre preotimea de la tara si catre invatatori. Niciun episcop nu a plecat prin tara, cu toate ca i s-ar fi asigurat paza si securitatea".
Foarte interesant pentru intelegerea noastra de astazi este felul cum vedea Virgil Arion atunci, ca martor contemporan rascoalei, evenimentele petrecute ca si sub ochii lui. Viziunea este, pe langa cea a unui cetatean cultivat, aceea a unui om politic a carui angajare c
