Familia, celula de bază a societăţii din 1989. O celulă poate la propriu, poate la figurat! Aveai o funcţie înaltă, erai membru de partid şi divorţai, erai "pătat". O pată neagră la "mapa profesională".
Despre divorţul şi implicaţiile sale din 1989 ne vorbeşte consilier juridic Dragoş Pănescu. Rata divorţurilor nu era diferită în 1989 esenţial faţă de anii precedenţi pentru că în general, divorţurile erau mai rare în perioada regimului comunist şi cu atât mai mult în 1989. "Pe vremea cealaltă, te gândeai de două ori înainte de a divorţa. Puteai fi demis, sigur şi pentru că nu mai prezentai garanţii morale. Dacă aveai şi calitatea de a fi membru de partid şi cei care aveau funcţie de conducere erau negreşit membri de partid, categoric că nu se putea pune problema unui divorţ. Preferau să rămână căsătoriţi în continuare poate doar de formă ca să dea bine la cadre." Faptul că erai obligat din anumite motive să rămâi într-o relaţie a adus cu sine o serie întreagă de drame: puteai să fii internat pe motive psihiatrice, la reabilitare, în centrele de reeducare; mai multe sinucideri; uneori riscai să fii internat la "Mărcuţa" ca să numeri fluturii! Şi acestea ar fi numai câteva exemple. "De altfel, regimul comunist a căutat să supravegheze prin măsuri colaterale Codului Familiei Instituţia Căsătoriei, în special pentru membrii de partid şi cu atât mai mult pentru activiştii de partid", explică consilerul juridic Dragoş Pănescu.
Cu toate riscurile, un cuplu nu era prins o viaţă întreagă în "mrejele" căsniciei. Asta nu însemna că în perioada comunistă oamenii nu se mai iubeau sau nu se căsătoreau decât din obligaţie. Oamenii au trăit, au supravieţuit şi s-au iubit şi în 1989, dar dacă nu se putea şi nu se putea, divorţai. Însă îţi asumai şi consecinţele: soţul putea pierde slujba, soţia la fel, copiii nu mai erau promovaţi. Din punctul de
